Carte frumoasa, cinste cui te-a scris…

Cam pe unde ar tebui sa asezi in biblioteca personala cartea ta preferata despre nutritie? Cu siguranta inte cartea de bucate si compendiumul de sanatate familiala. Insa din nou trebuie sa iti spun sa ai mare grija ce sfaturi urmezi. Cu metabolismul nu este de joaca!!! Nu intotdeauna o coperta frumoasa shi un titlu atatator (gen “mananc deci … schiez”) este o garantie pentru continut. Nici macar o campanie publicitara deosebita in mass media nu ar trebui sa te impresioneze. 

Inainte de a-ti incredinta sanatatea unuia sau altuia dintre puzderia de autori care prpovaduie despre vre-o noua dieta, cura de slabire sau metoda de weight control, fii un pic cirgumspect si verifica:

• Credibilitatea autorului. Nu, discutiile la sala de fitness – auzi mai fato, JL a slabit 200 kg cu un regim pe baza de branza!!! – nu sunt suficiente. Fa propria investigatie si incearca sa afli daca autorul este un profesionist recunoscut. Este el RD (registered dietitian) sau DTR (dietetic technician, registered), are o diploma in nutritive, medicina sau vre-o specialitate inrudita dobandita la o institutzie de invatamant cu oarece renume?

• Cauta parerea altor cititori. Este imposibil sa nu gasesti comentarii pe vre-un forum.

• Este vorba despre o carte serioasa? Sau a fost scrisa cu scopuri publicitare pentru promovarea unui anume produs? O carte care a facut ceva valuri la vremea ei a fost “Mierea shi alte produse naturale” scrisa de D. C. Jarvis. si publicata la noi prin anii ’80. Dupa studii de o viatza, domnul Jarvis a gasit leacul omnipotent: otetul din mere. Shi sa te tii frate ce a crescut vanzarea acestui “elixir”. Acuma nu cred ca a murit cineva din asta, dar nici nu am auzit pe nimenea ca s-ar fi vindecat de ceva.

• Sursele bibliografice sunt de incredere?. Sunt folosite rezultate sau recomandari obtinute in urma studiilor desfasurate de agentii guvernamentale si universitati de renume, publicate in reviste de specialitate, sau prezentate in cadrul unor simpozioane de comunicari stiintifice?

Pentru a gasi o carte despre nutritie cu un fundament stiintific:

• Iti recomand site-ul web al American Dietetic Association (www.eatright.

org) pentru publicatii recomandate shi ca un portal pentru alte informatii autorizate in domeniu.

• Cere sfatul unui expert in nutritive. Il gasesti de regula prost platit prinspitale, institutii de invatamant, agentii guvernamentale sau alte organizatii asemanatoare finantate de la buget.

Cum stiinta mea este limitata, imi permit sa-ti recomand pentru cina de azi un preparat daca nu neaparat sanatos, macr in ton cu inceputul de toamna:

O mâncare de (cu) gogonele

Care-i primul gând care-i vine românului (în general) la auzul cuvântului “gogonele”? “Murături”, exact. Dar mititelele și necoaptele foste viitoare roșii (da, știu, m-am amețit și pe mine cu exprimarea asta) au soartă diferită prin alte părți. am mâncat gogonele pane (în Asia), am mâncat gogonele în curry-uri indiene, ba încă am făcut chiar eu o tocăniță de gogonele, atât de bună că nu v-aș lipsi de rețetă, mai ales că-i plin de gogonele peste tot zilele astea. Iată cum am făcut:
Am făcut rost de o bucată de carne. Practic, am cumpărat-o. Mușchiuleț am avut dar poate fi orice bucată de porc ori chiar de pui sau vită (diferă timpul de gătire, atâta tot).

 


Am tăiat gogonelele și o roșie (pentru mai mult sos), un ardei și carnea în bucăți mari. Am pus împreună cu ele o mână de frunze de pătrunjel. Condimente ori ulei – defel.

Am pus apă în tigaie – până sus- apoi am pus tigaia pentru 40 min in cuptorul incins la 180 grade (pentru ca am, dar la fel de bine – poate chiar mai bine – o pui pe gratar la foc de mangal, sau la aragaz, pe foc mic , acoperita, tot pentru 40 minute).

După ce a scăzut apa, am pus peste tocăniță o lingură de sos hoi sin. Am mai lăsat tigaia la foc cinci minute.

Am obținut o tocană acrișoară, ușor iute (ardeiul a fost așa), foarte gustoasă.

Garnitură nu am făcut, nici nu avea nevoie.

 


Să fii sănătos.