Pastele italiene, risotto sau polenta, nu sunt doar o sursa de carbohidrati complecsi. Ele se imprietenesc extreme de repede cu tot felul de vegetale multicolore, legume pline de fibre alimentare, shi chiar cu carnea de orice fel.
Cat despre grasimi? In general contin ceva ulei de masline, izvor de sanatate pentru inima.
Pentru a crea o atmosfera italiana:
• Prepara orez arborio (bob scurt, lucios, alb cu gust dulce si textura moale) cu legume sotate, shrimi, sau branza de capra la gratar (sau halumi).
• Incearca gustarica de mai jos!
Bruschetta (pentru 2-6 portii)
1 cana mozzarella data pe razatoare
2 catei de usturoi taiati marunt
1 cana de rosii taiate in cubulete
8 frunze de busuioc proaspat, taiate in fasii subtiri, sau 2 lingurite de Frunze de busuioc uscate
Sare si piper, dupa gust
1 blat de pizza (sau similar – tortilla, pitta, lipia, shaorma, turta …)
Incalzeste cuptorul la 200°C. Amesteca branza cu usturoiul, rosiile busuiocul sarea si piperul. Intinde amestecul pe blatul de pizza shi da la cuptor pentru 8 – 10 minute, pana cand branza s-a topit. Taie in felii si serveste imediat.
Shi ca sa vezi ca lumea nu-I decat un sat mai mare, unde intro forma sau alta toata lumea stie cam aceleasi lucruri, uite cum iti propun eu sa inlocuiesti blatul de pizza.
Măsori patru căni de făină albă. Pui la înmuiat 10 grame de drojdie crudă într-o cană cu apă călduță cu o linguriță de zahăr. În altă cană de apă călduță dizolvi o linguriță de sare. Pui toate astea în același vas, mai întâi amestecând făina cu drojdia apoi adăugând apa cu sare. Adaugi trei linguri de ulei de măsline extravirgin și am frământi cu nadejde cam 6 minute. Trebuie sa iasa un alat simplu, ca de pâine, ca de pizza. Ca de lipie. Ca de tortilla…
Lasi aluatul să dospească 35-40 de minute. Il mai frământi cam cinci minute apoi il împarți în opt (sau cate iti ies) bile ceva mai mari decât un ou mare.
Intinzi aluatul în foi rotunde, cît o farfurie medie și groase de jumătate de centimetru. Le coci în tigaie sau in cuptor, într-o tavă unsă cu puțin ulei (ungi și tigaia după fiecare pitta, ca la clătite). Diferențele sunt nesemnificative.
Pentru ca pitta să nu se întărească, trebuie acoperită cât e caldă și pusă la răcoare. Poate fi mâncată rece ori caldă (se încălzește repede pe plită, în tigaie or în cuptor) pe post de pâine.
Grecii o numesc pitta, o pâine necrescută, folosită la învelirea cărnăriei și a celorlalte ingrediente care compun gyros pitta, fast-food-ul grecesc. O pâine asemănătoare se făcea și-n unele sate din Ardeal în zilele în care se termina pâinea adevărată (nu mergeai la cuptor cu pâine când aveai tu chef și dacă rămâneai o zi-două fără pâine, lipiile fripte pe lespede erau o soluție), sub numele de “lipie”. Iar mamaica le spunea turte.
Sa fii sanatos.
No comments:
Post a Comment