Suplimentele alimentare si varsta

De citiva ani, suplimentele alimentare sunt folosite de tot mai multe persoane. Unele le consuma ocazional, altele in mod regulat. Dar se ridica urmatoarea problema: putem lua chiar orice supliment?

Evident ca nu trebuie sa cumperi tot ceea ce gasesti pe raftul cu suplimente. Insa nu strica sa iei produsul care contine vitaminele si mineralele potrivite varstei tale si organismului tau despre care nu trebuie sa uiti ca este unic. Asadar, daca ai nevoie de un supliment alimentar, iata ce recomanda expertii ca doza zilnica pentru diferite categorii de varsata:

• 20’, 30’, sau 40’: acid folic (400 micrograme pentru femei) daca esti insarcinata sau posibil sa fii, pentru a evita probleme legate de sarcina.; poate ceva calciu (pana la 1,000 milligrams, si ceva mao mult, 1,200 milligrams — pentru femeile ajunse la menopauza) si un strop de fier (cel mult 18 milligrame) daca ai un ciclu menstrual prea intens.

• 50’: calciu (pana la 1,200 milligrame atat pentru femei cat si pentru barbati) pentru a proteja impotriva decalcefierii oaselor; si vitamina D (400 Unitati Internationale. Recomandarea pentru vitamina D devine tot mai puternica odata cu varsta. Femeile ar trebui sa intrerupa orice aport suplimentar de fier.

• 60’: calciu, la fel ca la varsta de 50’; vitamina D, ca si la 50’; si vitamina B12 (pana la 2.4 micrograme) pentru a contrabalansa posibilele modificari in absorbtia vitaminei B12.

• 70s: calciu, la fel ca la anii 50’; vitamina D (pana la 600 Unitati sau mai putina daca consumi lapte); si vitamin B12, ca si la anii 60’.

Nu uita:

• Citeste cu atentie prospectul pentru a nu depasi doza zilnica. Administrate gresit, mineralele si vitaminele de sinteza pot agrava starea de sanatate

• Consulta-te cu medicul tau asupra nevoii de a consuma suplimente alimentare si despre care ti se potriveste cell mai bine. Ai in vedere ca suplimentele pot interactiona cu medicamentele care ti se administreaza.

Si ca tot vorbim despre “buline”, as vrea sa spun vo’ doua despre o confuzie pe care văd că o fac mulți oameni de câțiva ani încoace, păcăliți cumva de profeți falși ai vieții sănătoase sau pur și simplu induși în eroare de o terminologie pe care o acceptă ca atare fără să se documenteze.

Mi se părea că sună bine cuvântul “detoxifiere” și chiar sună, ai senzația că te poate duce pe drumul cel bun. Poate chiar să te ducă, asta cu condiția să fii pe drumul cel rău, adică să fii un toxicoman. Pentru că, dragii mei, dacă ne uitam în DEX, înainte să folosim cu prea multă îngăduință acest cuvânt, am putea afla că “detoxifiere” e un sinonim pentru “detoxificare” care-i în principiu același lucru cu “dezintoxicare“.

Detoxifierea nu poate fi decât urmarea unei intoxicări ori a unei intoxicații. Ori o săptămână de excese alimentare  – cum e săptămâna de după posturile mari ale creștinilor, de exemplu – poate cu greu să te transforme într-o persoană care să aibă nevoie de o cură de dezintoxicare. Cel mult ai nevoie să întrerupi excesul și să-i dai corpului răgazul de a trece la funcționarea în parametri normali. Că poți să-l ajuți cu o alimentație potrivită, adică săracă în grăsimi animale, lipsită de prăjeli, lipsită de alcool, da, asta da, dar acest tip de alimentație nu te-ar putea scăpa de alcoolism, așa cum poate să o facă o cură de dezintoxicare serioasă (e un exemplu, poate nu cel mai reușit, pentru că odată devenit alcoolic, așa rămâi, chiar dacă nu mai consumi alcool).

Dacă te-ai intoxicat cu mercur mâncând fructe de mare, cum am auzit pe la televizor că au pățit unii, nu o să te vindeci cu suc de sfeclă ci cu medicație, dublată de regim alimentar. Dacă suferi o toxiinfecție alimentară (care nu e dată de consumul de carne ci de consumul de carne stricată, adică infectată cu microorganisme și toxinele produse de acestea) mergi la doctor nu în cămară. În concluzie, detoxifierea așa cum ne este ea prezentată pe site-uri, pe la televizor ori prin reclame, e doar un ambalaj de marketing menit să ne facă să cumpărăm, să consumăm.

Sa fiti sanatosi.