Ochiuri Turcesti

Dragul meu blog, bine te-am regasit. Ca nu ne-am mai vazut cam demult.

Astazi mi-am propus sa abordez o tematica noua, shi anume “Micul dejun”.  M-am petrecut toata dimineata gandindu-ma de unde sa incep, shi dupa mai multe incercari, mi-am propus sa incep cu inceputul, adica cu un pic de istorie.

Cuvantul “dejun “ provine din latinescul “disjejunare” care inseamna “a intrerupe postul” (sau “break the fast” – cum au tradus prietenii anglo-saxoni) 

Iata cateva fapte care au avut o contributie decisiva asupra acestei mese despre care se spune ca este cea mai importanta a zilei:

• Cam pe la 7000 B.C. –  Primele cereale (grau si orz) sunt cultivate in regiunea Levantului (zona care include ceea ce in azi numim Liban, Siria, Iordania, Israel, Palestina, parte din Cipru, Turcia si Iraq).
• Prin anii 100 A.D. – Soldatii in dieta soldatilor romani este introdus pulmentus (stramosul poridge-ului actual)
• 1463 – Pentru prima oara se foloseste in Anglia cuvantul “breakfast”.
• Anii 1500 –  Negustorii Venetieni incep comertul cu cafea.
• 1892 – Henry Perky inventeaza “cerealele integrale” (Shredded Wheat).
• 1894 –   John Harvey Kellogg si W.K. Kellogg inventeaza “fulgii de porumb” (Corn Flake)

Micul dejun isi are inceputurile in Neolitic (perioada tarzie din Epoca Pietrei), odata cu macinarea cerealelelor cu ajutorul unor pietre mari pentru a gati o fiertura, echivalent al porridgeului actual. Prin anii 100 porridge-ul, cunoscut sub numele de pulmentus a fos introdus in alimentatia soldatilor romani.

In Evul Mediu, din orz si hamei se produce bere, care era servita dimineata devreme taranilor, impreuna cu turte de ovaz sau porridge.

Pana pe la inceputul secolului XIX, oamenii porneau la lucru dimineata devreme, si faceau o pauza pentru masa cam pe la ora 10am.  Micul dejun, asa cum il stim noi, este legat de aparitia functionarilor, care lucreaza in birouri dupa un program strict. Sotiile, sau personalul specializat din bucatarii pregatea pentru prima masa a zilei un meniu compus din doua feluri, care cel mai frecvent incepea cu un castron cu porridge, dupa care urma paine prajita si oua cu bacon sau peste. In timpul Primului Razboi Mondial, acest meniu a fost cunoscut sub denumirea de “full English breakfast”, pentru a se diferentia de meniurile mai usoare, care incepeau sa creasca in popularitate.

Odata cu secolul XIX, pregatirea micului dejun a devenit o activitate din ce in ce mai elaborata. In 1861, Isabella Beeton sugereaza in “Books of Household Management” crearea de bufete standard pentru micul-dejun care sa contina preparate reci din carne, placinte cu carne, macrou fript, carnati, oua cu sunca, briose, paine prajita, gem, unt, dulceata, cafea si ceai.

Spre sfarsitul anilor 1800 insa au existat o reactie impotriva acestor meniuri generoase. Diferite grupari, precum Adventistii de ziua a 7-a, au acuzat aceste mic-dejunuri bazate pe preparate din carne ca fiind daunatoare sanatatii. Cativa ani mai tarziu, pionieri in ale industriei alimentare precum Lohn Kellogg, W.K. Kellogg, Henry Perky amd C.W. Post au inventat si produs “cerealele” pentru micul dejun, atat de variate si de populare in zilele noastre. Secolul XX scoate la lumina noi sortimente de cereale precum  fulgii de cereala (muesli) inventati in Europa. 

Cerealele pentru micul dejun au avut o ascensiune puternica in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, cand ouale si sunca devenisera raritati. Pe de alta parte, femeile renuntand la statutul lor de “casnice” in favoarea celui de “salariat”, nu au mai avut mai putut dedica timpul necesar prepararii micului dejun traditional. Cerealele permiteau insa copiilor sa-si pregateasca singuri o masa rezonabila.

In prezent, preparatele dedicate micul dejun, sunt din ce in ce mai multe si mai diversificate. In pofida acestei oferte variate, din ce in ce mai multor oameni ritmul trepidant al vietzii le rapeste timpul pentru o masa linistita la prima ora.

Eu acum imi voi prepara niste “Ochiuri romanesti” dupa o reteta turca, care imi va oferi, cu siguranta, o dimineata frumoasa.

Acest preparat, numit in turca “cilbir” consta din ochiuri fierte in apa, peste care se toarna un iaurt aromatizat.

Imi voi lua libertatea de a-i spune cu vorbele noastr:

Ochiuri turcesti

(si promit ca voi reveni cu o postare despre cat de romaneasca (si cat de veche) este aceasta tehnica de preparare a alimentelor in general si a oualor in special).

Bucatarie: turca
Dificultate: usor
Cantitate: 1 portie
Timp de preparare: 5 minute
Timp de gatit: 10 minute

Ingrediente:

·         2 oua

·         2 linguri de otet (orice fel aveti la indemana)

·         1 lingura de unt nesarat

·         1 catel de usturoi

·         1 lingurita de boia de ardei

·         1 lingurita de fulgi de ardei iute

·         1 lingura de frunze de menta, tocate

·         125g iaurt (grecesc)

·         Paine prajita (cholla sau brioche)

Instructiuni:

1.       Pune 2 litri de apa la fiert intr-o oala cu o capacitate de 2,5l  si o adancime de cca. 12-15 cm. Chiar inainte de a fierbe, adauga otetul. Sparge cu grija cate un ou intr-o cana, adu cana cat mai aproape de suprafata apei care fierbe, si lasa oul sa alunece incet in apa. Albusul se va coagula, si va deveni alb cam in doua-trei minute. Scoate ouale din apa cu ajutorul unei spumiere.

2.       Incinge untul intr-o tigaie, adauga usturoiul zdrobit, boiaua si fulgii de ardei iute, shi gateste-i timp de un minut.. Adauga frunzele de menta si iaurtul, sare si piper dupa gust.

3.       Aseaza ouale pe feliile de paine prajiita si toarna peste ele sosul de iaurt.

Sfaturi: 

Desi s-ar crede ca prepararea asa ziselor ochiuri romanesti nu mai ascunde nici un secret, ma simt dator sa amintesc ca:

• ·         Ouale trebuie sa fie foarte proaspete. Cu cat oul este mai proaspat, membrana care tine galbenusul “adunat” este mai puternica (si deci riscul de spargere a galbenusului este mai mic), iar albusul adera mai bine la galbenus ( deci nu se va mai imprastia in apa) iar albul va fi mai stralucitor.
• ·         Otetul sau acizii precum sucul de lamaie, denatureaza proteinele din albus si ajuta la coagularea acestuia. Desi aparent nu conteaza, este bine sa folosim un otet alb. Celelalte tipuri de otet (balsamic, rosu, din mere) pot imprumuta oualor aroma lor, dar exista shi riscul de a colora albusul. “Larousse Gastronomique” recomanda 1 lingura de otet la un litru de apa. Chef Michael Romano recomanda o lingurita de otet la un litru de apa.
• ·         Si despre a pune sau nu sare in apa exista o disputa in lumea maestrilor in arta culinara. Sarea ridica temperatura de fierbere a apei, si deci ouale vor fierbe mai repede. Pe de alta parte, se spune ca sarea impiedica coagularea albusului, si deci nu ar fi recomandabila.
• ·         Otetul impruta oualor din gustul lui. Pentru a evita aceasta, chef Michael Romano recomanda ca dupa ce albusul a inceput sa se coaguleze, in solutia acida, oul sa fie transferat si sa-si finalizeze fierberea in alt vas cu apa sarata. Astfel ouale vor iesi usor sarate, dar gustul de otet va fi mult diminuat.
• ·         Pentru a da un plus de savoare, ouale se pot fierbe in lapte.
• ·         Pentru a evita imprastierea albusului in apa, se poate fierbe oul in coaja timp de 30 de secunde (cat sa inceapa procesul de coagulare a albusului, dupa care se sparge coaja si se rastoarna oul in apa clocotita.
• ·         In locul traditionalei oale cu apa, ouale se pot prepara la cuptorul cu microunde. Spargeti oul intr-o cana pentru cuptorul cu microunde,  adauga 1/3 cana de apa (cca 85 ml), si (optional) o jumatate de lingurita de otet. Acoperiti cana cu un capac rezistent la cuptorul cu microunde, plasati cana in cuptor si gatiti-o cca un minut la 80% din putere.
• ·         S-au inventat shi exista in comert diferite accesorii pentru pregatirea ochiurilor fierte in apa, si care a nu lasa albusul sa se imprastie in apa. Le putezi gasi pe diferite siteuri dand o cautare pentru "egg poacher".
• ·         Pentru a castiga timp, ochiurile pot fi pregatite in avans, si doar incalzite in apa, pentru nu mai mult de doua minute in momentul servirii. Pentru aceasrta se fierb oula incomplet, se transfera in apa rece pentru a intrerule procesul de fierbere si se lasa in frigider pana cand este nevoie de ele.
• ·         Micul dejun se remarca printr-o diversitate de produse aduse la masa odata. Unele din ele trebuie sa fie calde. Pentru a le mentine callde pana se termina prepararea tuturor alimentelor, preparatele pot fi pastrate in cuptor, in bain marie, deasupra unei oale cu apa calda. Ouala este bine insa sa fie preparate ultimele.

Sa fiti sanatosi!